Nandos

Văd cum instituţia acuzată că nu face nimic pentru a opri infracţionalitatea organizată este din ce în ce mai blamată. Vorbesc despre poliţie, care aproape zilnic face cîte o descindere într-o casă de interlop. Şi mai văd, la cîteva zile distanţă, cum cei ridicaţi de mascaţi sînt eliberaţi de judecători.

Păi cum să aibă ei teamă de justiţie şi cum să nu rîdă de cagulaţii ăia proşti?

Şi`atunci trăiesc un sentiment de nesiguranţă. Îmi dau seama cît de expuşi sîntem noi, cei care nu avem douajde fraţi cu ceafa lată şi patrujde nepoţi cu nerv în pumn. Ferească Dumnezeu să sară gardu’ găina vecinului, că nu ne mai scoate nici dracu din închisoare pentru 3-4 anişori.

Am un prieten care a activat pentru cîţiva ani în cadrul trupelor speciale de intervenţie. Îmi spunea că în timpul mineriadelor a văzut cum un coleg a albit instant pe dealurile alea de la Costeşti. Nu vă povestesc detaliile.

Tot el îmi povestea că, înainte de a pleca la o intervenţie, cei care locuiau în zonă rămîneau în unitate. Asta pentru că dincolo de uşa spartă putea să fie un vecin de-al lui. Sau o rudă. Şi cîte şi mai cîte lucruri interesante nu mi-a povestit! Nu ştiu dacă mi le amintesc pe toate, dar una singură n-am cum s-o uit. (mai mult…)