Nandos

“Nu vreau să mă gândesc ce m-aş face fără EA. Pur şi simplu mă fascinează! Este o persoană deosebită, tot timpul caldă cu mine, chiar dacă este nervoasă de la servici sau are alte probleme. O iubesc şi EA ştie asta şi mă iubeşte mai mult. E adevărat, EA mă iubeşte mai mult decât o iubesc eu, dar eu nu pot trăi fără EA, de unde rezultă că nici EA nu poate trăi fără mine. Mamă, mamă ce încurcată este dragostea asta.

Să vă povestesc cum am cunoscut-o: eram în anul I de facultate, boboc care nu ştie cu ce se mănâncă facultatea şi EA boboacă care m-a fascinat de la primul curs la care am văzut-o. Dar partea cea mai importantă când m-am hotărât că trebuie să-mi fac simţită prezenţa a fost la un laborator când EA a avut curajul să-i spună profesorului un banc cu olteni, iar proful era oltean. Atunci mi-am spus: “A mea vei fi”. Dar eram timid. Dacă se uita o fata la mine mă făceam roşu ca racul şi nu îndrăzneam să o privesc iar despre a vorbi cu ea nici nu se punea problema. Am fost într-o excursie pe Rarău şi atunci mi-am făcut ceva curaj şi mi-am spus: “Asta-i ocazia ta! Nu o rata fraiere!”. Şi am ratat-o bineînţeles, pe ocazie. Dar totuşi am îndrăznit să-i vorbesc atunci când nu mai puteam de sete şi am rugat-o să-mi dea şi mie puţin suc.

Amândoi aveam o prietenă comună, colegă de-a ei de grupă. Şi această colegă avea şi ea o restanţă la un obiect. Am convins-o pe colegă ca dacă ia restanţa să dea un bairam la ea în camera de cămin. Dacă nu v-aţi prins îmi pregăteam terenul. Numai că această colegă s-a îndrăgostit de mine, îmi făcea cadouri şi multe alte chestii, mă invita să dorm la ea în cameră când era singură şi chestii din astea. Eu cred că am refuzat cu brio avansurile ei, pentru că nu mă interesa deloc. Eram îndrăgostit de EA.

Vine bairamul la care eram sigur că vine şi EA. Am aşteptat cu înfrigurare să sosească. Dar timpul trece, se scurge şi EA nu mai apare. Într-un final vine. Dar nu era singură. Era cu un băiat. Primul gând a fost să plec acasă şi să-mi bag picioarele. EA avea iubit! Nu se poate. Ceva însă m-a făcut să rămân şi mi-am zis că măcar să stau şi să mă distrez în seara aia după care văd eu ce am de făcut. EA stătea retrasă într-un colţ, nu prea cunoştea pe nimeni aşa că m-am dus să o întreb cum se mai simte, de ce stă acolo singură, chestii din astea politicoase. Din vorbă în vorbă mi-a spus că ea nu avea de gând să vină la bairam dar a convins-o prietenul surorii ei, care a condus-o până aici. Şi atunci se făcu lumină. Deci asta era. Abia acum observasem că băiatul ăla nu mai era cu ea. Deci EA nu avea iubit! Şi aşa am petrecut toată seara împreună dar ca doi colegi de facultate care s-au întâlnit la un bairam.

După aceea ne-am întâlnit la facultate, la terminarea cursurilor şi continuăm să ne întâlnim şi acuma după 9 ani, numai că acuma suntem căsătoriţi, fericiţi şi visez să câştig la loto ca să nu mai fie nevoie să mergem la muncă şi să stăm tot timpul împreună.”