Nandos

Miercuri, după-amiază, am ajuns acasă şi am făcut ceea ce fac de obicei; pornesc calculatorul şi televizorul. Atunci am auzit ştirea. Fiul senatorului Nicolae Iorga s-a sinucis….dragoste….Xenia…mesaje pline de durere pe pagina lui de HI5…

M-am aşezat la calculator şi am căutat-o. Ultimul mesaj postat era al Xeniei. Nu ştiu de ce, l-am pus pe blog.

De obicei, nu reacţionez la astfel de ştiri. N-am ştiut niciodată cum să interpretez un astfel de gest. Probleme psihice? Curaj? Oameni foarte slabi, caractere extrem de puternice sau doar nebuni? Intră şi Dumnezeu pe undeva pe aici? Să-i privesc cu milă? Să-i detest pentru inconştienţa cu care îşi distrug familiile? Să-i apreciez pentru tăria de a lua o ultimă decizie? Habar n-am. Şi mă feresc să judec.

Au trecut trei zile şi încă nu ştiu de ce i-am postat pagina de pe HI5. De ce am spus povestea lui….A fost un impuls de moment, un gest inexplicabil. Cam ca o sinucidere.

Să nu pronunţaţi cuvîntul trafic. Toţi cei care avem blog, ni-l dorim, iar cine neagă, e ipocrit. Repet, nu ştiu de ce am amintit povestea asta, dar mă gîndesc că am făcut-o, inconştient, în virtutea lui. A traficului. Dacă da, sînt praf.