Nandos

Cristi a fost bătut într-o staţie de metrou. De ce? Pentru că trei “ţigani, care sînt ei ţigani ca toţi ţiganii au găsit că ar fi draguţ să o caute pe Dani de noduli la sîn. Şi de aici a pornit o bătaie în care eu de la început nu am avut nici cea mai mică şansă. A fost distractiv! La faţă nu am fost lovit rău, însă nu au ratat nici un loc de pe cap, picioare sau abdomen”.

Mda. Un scenariu atît de cunoscut! Acum, urmează partea cea mai tristă a poveştii.

“Surprinde pe cineva faptul că cei 3 inşi care m-au bătut erau ţigani? Că cei 150 de oameni de pe peron stăteau şi se uitau sau că “badigarzii” de la Scorzese (sau cum dreaq le zice) nu au intervenit, ci doar s-au uitat?”

Răspunsul este evident. De ce am zis că asta e partea cea mai tristă a poveştii? Pentru că, dacă românii nu ar fi atît de laşi, nu Cristi ar fi fost cel bătut. Mai mult, cei trei nici măcar nu ar fi avut tupeul să se ia de Dani, prietena lui. Şi da! Şansele de a fi agresat de ţigani, şi nu de români, sînt infinit mai mari. Cei care contestă asta sînt doar ipocriţi, atît.

Priviţi imaginile de mai jos! Scena se petrece într-un parc din Ţara Galilor. Într-o primă fază, intervine cineva, fără mare succes. Spun mare succes, pentru că unul mic, acolo, există; a încasat el cîţiva dintre pumnii destinaţi celui agresat. Apoi, intervine altcineva, care a văzut scena de la cîţiva metri distanţă.

Asta e la ei. – La noi, e asta! Faţa lui Cristi, strivită de loviturile celor trei ţigani şi de laşitatea altor cîteva zeci ZECI !! de români aflaţi acolo.