Nandos

Scrie într-un fel aparte. Nu foloseşte cuvinte pretenţioase, deşi le are la el tot timpul. Citeam articolele domniei sale, dar nu ştiam cum arată, nu-l auzisem niciodată vorbind. Îmi plăceau, dar atît. Asta pînă să-l văd. Mai întîi, la televizor. De atunci, lucrurile s-au complicat puţin. În mintea mea, cuvintele aşternute pe hîrtie au capătat greutate şi un alt sens. N-aş putea spune de ce. Poate din cauza părului său alb, poate din cauza felului aparte în care vorbeşte, în care gîndeşte….

E vorba despre Tudor Octavian. Adică despre cel care scrie “profa de gardă”. Mi-a plăcut mult, mult de tot. Rar mi-a fost dat să citesc ceva, care să se potrivească atît de bine cu…

“PERSONAJUL”

Greu … dar să trecem peste …
Ies cât mai puţin din casă , mă ajută să-mi pot suporta “vacanţa”. Habar n-am cum de-am ajuns să traversez parcul , probabil căutam o scurtătură .
L-am vazut de mai multe ori pe la televizor , este scriitor . Recunosc … nu prea l-am ascultat şi nici nu-i urmăresc zilnic rubrica din pagina a treia a ziarului . Frazele lui nu mă liniştesc .
Are parul alb coliliu şi ochii albaştri . Căţelul i se zbenguie pe lângă picioare în timp ce păşeste încet . Privirea-i pare efervescentă şi ageră , studiază atent şi totuşi discret oamenii din parc . Are o seninatate aparte , îţi sare în ochi din mulţime , o stare de înţelegere şi detaşare .
Şi totuşi … parcă nimeni nu-l remarcă , cred că doar eu mă zgâiesc la el . Îmi vine să-i avertizez pe ceilalţi de prezenţa lui . O să-i transforme în personaje ! Pare că se uită încântat la ei , chiar hulpav , cred că deja i s-a înfiripat povestea .
Şi … deodată … privirile ni se întâlnesc … scrutătoare … şi deşi aş fi vrut să-i spun ceva … ceva … răspund rece , inexpresiv , tâmp plecându-mi privirea şi cărându-mi obosită sacoşele … ca un personaj în vacanţă .

A fost prima oară cînd am intrat pe blogul ei şi cred că am rămas acolo.